Toată viaţă ne luptăm cu noi înşine, de la dorinţe deşarte, la iubiri neîmpărtăşite. Toate astea, şi nu numai, sunt năzuinţe ce vin adesea spre noi. Este foarte frumos că nu ne mulţumim cu nimic, dar totuşi parcă întrecem cumva o limită a bunului simţ. Există aşa ceva? Normal, că nu, doar noi avem puterea să decidem. Aud, adesea, din gura infractorilor – Nimeni nu este mai presus de lege. Aşa e, nimeni nu este, poate doar omul. Aceste idealuri foarte interesante sunt o proiecţie spontană a voinţei noastre de a încerca să nu ne furăm startul. Nu le-am creat din dragoste de înţelepciune, ori poate din iubire de aproape, nu, le-am dat sens tocmai ca să nu pierdem. De unde şi paradoxul! Dacă noi ne-am fixat terenul de joacă, atunci tot noi ar trebui să suportăm şi consecinţele. Dar aţi văzut vreun om care să înţeleagă că există şi costuri pe lângă beneficii? Eu, unul, nu am văzut. Poate aşa…la nivel discursiv, însă în plan real nimeni nu vrea să stea la coadă, toţi vor să fie primii. De aceea, avem şi vieţi ideale pe Facebook. Acum, în noua răsturnare socială, individul de rând trebuie să se depăşească, să fie vedetă, să arate mai mult decât poate duce. Suntem obligaţi astfel să ne minţim pe noi, pe ceilalţi, altfel pierdem startul, sau rămânem la coadă. În goana aceasta crescândă de popularitate, omul este obligat să nu mai stea pe loc. Şi uite aşa avem parte de o complementaritate inutilă. Fugim de noi, ca să ajungem la noi. Şi cu toate astea…ne punem piedici. Viaţa ideală de pe Facebook nu-ţi arată că nu ai bani în buzunar, sau că ai luat în greutate, nici că suferi, ori poate că ai sufletul corupt, nici vorbă, viaţa de pe Facebook este idealul coborât pe Pământ. Pe Facebook nu încercăm decât să arătăm cum am vrea să arătăm. Altfel, nici nu ar putea să fie posibil, să aibă succes un asemenea truc social. Dacă toţi ne-am posta efervescenţa, ridicolul, chiar dacă o facem, atunci cu siguranţă ar da faliment toate siturile de socializare.
Citeste mai departe. Click aici.
4 comentarii:
Eu uite ca eu nu am Facebook! De fapt il consider o imbecilitate, un "loc" unde sa ne dam orice altceva decat ceea ce suntem, sau pur si simplu sa ne laudam! Plus ca multi isi dau aproape toate info personale incat raman masca cat de imbecili pot fi.
Daca cineva i-ar intreba pe strada detaliile lor personale, un strain, nu le-ar spune, probabil s-ar uita crucis la el, insa asa...in eterul internetului, se simt in siguranta. Nimic mai fals. Insasi denumirea...facebook. Ahh, si inca un lucru la moda! Hai sa ne tag-uim intre noi, ca e la moda! Multa prostie pe lumea asta, dar cred ca asa a fost mereu.
Atunci cand au lansat facebook-ul , l-au lansat cu un scop anume. Deja facebook e un fel de hi5 pentru copiii din noua generatie si un mod de a face bani pentru cei care gandesc.
Facebook promoveaza o viata ideala in care fiecare e cel mai frumos si minunat, i se intampla numai lucruri demne de lauda, este extrem de iubit si apreciat.. .Si-atunci, de unde atata amaraciune cand iesi la plimbare pe strada si nimeni nu zambeste????
Da, intr-adevar este un loc de socializare, insa multi dintre noi il considera mai mult decat atat. Mai mult, abuzeaza de el in modurile cele mai urate posibil, am auzit de tot felul de lucruri si m-au oripilat, Eu am cont pe facebook, recunosc ca exista o anumita dependenta de el, dar nu sunt hoatarata sa il inchid, tocmai pentru ca printre altele chiar tin legatura cu prieteni care nu sunt din orasul meu.
Trimiteți un comentariu