Am în faţă o pagină albă şi speranţa că o să mă ducă la mine. De fiecare dată mă văd pus în situaţia de a fi cu mine, cu ceea ce nu mă lasă să mă redefinesc. De fapt, privind de sus în jos, pot spune că omul este o veşnică refulare. Fugim spre un mare gol ce îşi propune să ne arunce într-un mare nimic. Din dorinţa de a avea tot timpul ceva palpabil, de a răsturna valori şi de a corupe, omul uită că este doar un animal. Şi, sincer acum, de ce ne-ar fi ruşine? Chiar empiric, aproape de fiecare dată o vedem în faţa noastră, lumea aşa cum este ea de fapt… În spatele poveştilor care ne acoperă ochii stă adevărul, cel care se lasă aşa greu de atins. De ce greşim? De ce ucidem? De ce înşelăm? Nu oare pentru că ne este dat să fim aşa? Există animale care se camuflează doar pentru a ucide cu sânge rece. Nu asta facem şi noi? Nu ne uităm în fiecare zi la noi în oglindă, nu ne vedem în fiecare zi victimele, nu seducem doar de dragul de a seduce, nu ucidem cu un zâmbet sau cu o rimă? O facem şi o facem mult mai bine ca fraţii noştri şobolanii care, apropo, pot sa fie monogami. Poate că au auzit şi ei de creştinism.
7 comentarii:
Ei da, abisurile fiintei umane...
Abraham Maslow spunea undeva ca daca vom reusi sa imbunatatim natura umana atunci vom imbunatati totul, si asta deoarece doar astfel vom inlatura cauza dezordinii mondiale.
Apoi ar mai fi si ameliorarea individula, efortul fiecaruia dintre noi in parte de-a fi mai bun.
oceania: stim amandoi ca asa ceva nu este posibil.
si cand spui cuiva ca e un sobolan o ia ca pe o insulta. Cand colo, sobolanul poate fi chiar nobil, fiind monogam.
Ciudate creaturi mai suntem.
(vreau si eu poza din aia)
hai ca o sa ti fac eu poza :))
desi stiu ca ascultam cam aceeasi muzica, nu incetez sa fiu uimita cand regasesc cate o mel care imi place mie f mult la tine pe blog.
am ascultat de sute de ori mel asta...
cinnamon: si mie mi se intampla la fel cu blogul tau :)
ador piesa asta :)
Trimiteți un comentariu